coran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÁN s. n. Carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. – Din
fr. coran, germ. Koran.coran (Dicționar de neologisme, 1986)CORÁN s.n. Cartea care conține învățăturile profetului Mahomed, socotită drept carte sfântă la musulmani. [Cf. fr.
Coran, it.
corano, germ.
Koran < ar.
qur'an – carte].
coran (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)corán s. m. – Carte sacră a religiei musulmane. –
Var. (
înv.)
curan, alcuran. Tc. koran (
sec. XVIII),
cf. Șeineanu, II, 145.
coran (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORÁN s. n. cartea sfântă la musulmani, care conține învățăturile profetului Mahomed. (< fr.
Coran, germ.
Koran)
coran (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CORAN, cartea sacră a religiei islamice cuprinzînd cuvîntul lui Allah transmis, prin revelație și numai în limba arabă, lui Mahomed. Fixat în scris între anii 632 (moartea Profetului) și 655 (moartea califului Usman),
C. este alcătuit din 114 diviziuni, numite
sure, dispuse de la cele mai lungi către cele mai scurte. Surele conțin norme morale și juridice, concepții metafizice, o cosmologie, o escatologie etc.
C. este baza întregii civilizații islamice.
coran (Dicționaru limbii românești, 1939)*corán n., pl.
e și
urĭ (ar.
qoram, carte). Biblia (scriptura) mohametanilor [!].
coran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Corán (cartea de bază a mahomedanismului)
s. propriu
n.coran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Coran n. cartea sfântă a Muzulmanilor, care conține legea lui Mahomed. Coranul e o colecțiune de dogme și de precepte, care formează unicul izvor al dreptului, moralei și administrațiunii miuzulmane.
coran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÁN s. n. Carte sacră a religiei islamice cuprinzând cuvântul lui Alah transmis prin revelație, și numai în limba arabă, lui Mahomed, alcătuită din diviziuni care conțin precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri. — Din
fr. coran, germ. Koran.