mărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRÍME, mărimi, s. f. 1. Însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ (
Fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir. ◊
Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (
Astron.);
Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine. ♦ (
Mat.) Fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu.
2. Durată.
3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (
concr.) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș.
4. (
Înv.) Noblețe sufletească, mărinimie.
5. (
Înv.) Mândrie, aroganță, trufie. –
Mare +
suf. -ime.mărime (Dicționaru limbii românești, 1939)mărime f. (d.
mare). Calitatea de a fi mare:
mărimea pămîntuluĭ, foculuĭ, bucuriiĭ. Amplitudine, întindere. Grosime, volum, dimensiune. Calibru, capacitate.
Mărime de inimă, de suflet, mărinimie.
Fig. Fam. Persoană însemnată, personagiŭ distins:
a sta la masă cu mărimile.mărime (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MĂRÍME (‹
mare1)
s. f. 1. Dimensiune, întindere (mare), volum, cantitate (
2); proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate;
concr. persoană care deține un rol important în ierarhia socială; fruntaș, demnitar.
2. (
MAT.) Generalizare a unor noțiuni concrete, ca: lungime, arie masă etc. Alegând o
m. de genul dat ca unitate de măsură, se poate exprima numeric raportul oricărei
m. de acest fel față de unitate.
3. (
FIZ.) Proprietate fizică a corpurilor sau a fenomenelor care implică un aspect calitativ legat de natura și de însușirile specifice ale acestora, precum și (ceea ce este caracteristic) un aspect cantitativ al lor, legat de posibilitatea formulării unui criteriu de comparație, pe baza căruia se stabilește o unitate și un procedeu de măsură.
V. scalar, vectorial. 4. (
STATIST.)
M. medie = expresie numerică obținută ca medie prin procedee de prelucrare și de calcul, cu ajutorul căreia se poate caracteriza o colectivitate statistică, calitativ omogenă, din punctul de vedere al unei caracteristici cu niveluri individuale diferite. ◊
M. absolută = expresie numerică, în unități de măsură naturale sau valorice, care caracterizează concret
m. (volumul) unui fenomen dintr-un anumit loc, într-un anumit moment sau într-o anumită perioadă. ◊
M. relativă = expresie numerică, calculată sub formă de
coeficient, procent, promilă etc., care caracterizează raportul dintre două
m. absolute.
5. (
ASTR.)
M. stelară = măsură a strălucirii aparente a unei stele sau a altui corp ceresc, exprimată printr-un număr (de obicei zecimal și care este cu atât mai mic cu cât strălucirea astrului este mai mare, putând avea și valori negative), a cărui valoare depinde de iluminarea produsă de astrul respectiv. Noțiunea de
s. m. a apărut în
Antichitate, când stelele vizibile cu ochiul liber au fost împărțite (de Hiparcus) în șase clase, începând cu cele mai strălucitoare. Ulterior, a fost definită de o scară de
m.s., conform căreia variația de strălucire pentru o diferență de
5 m.s. este dată de raportul 100/1; aceasta este o scară logaritmică care arată că o stea de
m.s. 1 este de 2,512 ori mai strălucitoare decât o stea de
m.s. 2 (2,512 ≈ rădăcina de ordinul 5 din 100; 100
1/5). Telescoapele moderne pot fotografia stele cu
m.s. de până la 29 (tepescopul spațial Hubble).
mărime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măríme s. f.,
g.-d. art. mărímii; pl. mărímimărime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mărime f.
1. întindere, mai ales în înălțime și grosime:
frații sunt de aceeaș mărime; 2. se zice despre lucruri cari trec peste măsura obișnuită:
mărimea pedepsei să corespunză cu mărimea crimei; 3. în matematice, tot ce se poate mări sau micșora;
4. fig. importanță considerabilă:
mărimea unei întreprinderi. [V.
mare].