maricultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARICULTÚRĂ, mariculturi, s. f. Cultură (
2) a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. – Din
engl. mariculture.maricultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARICULTÚRĂ s. f. cultură de plante și animale marine de interes economic; acvacultură (1). (< engl.
mariculture)