mariaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARIÁȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările românești. [
Pr.:
-ri-aș] – Din
magh. máriás.mariaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)mariáș, mariáși, s.m. (înv.)
1. monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române.
2. joc de cărți.
3. dans popular la nuntă.
mariaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mariáș (mariáșuri), s. n. – (Înv.) Joc de cărți. –
Var. (
Mold.)
mărieș, mariaj. Fr. marriage, mai ales prin intermediul
pol. marjasz, mag. márjás (Tiktin).
mariaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mariáș (mariáși), s. m. – (Înv.) Monedă austriacă de argint, de 17 creițari.
Mag. máriás, de la Maria (Tereza). În
Trans.,
sec. XVIII,
înv. (Gáldi,
Dict., 144).
mariaș (Dicționaru limbii românești, 1939)1) mariáș m. (ung.
máriás, d.
Mária, Maria, Maĭca Domnuluĭ; sîrb.
marjaš, gologan de 5 banĭ). O veche monetă [!] ardelenească cu figura Maĭciĭ Domnuluĭ, în valoare de 17 crăițarĭ, cît și
crivacu (Ĭorga, Negoț. 222), ĭar la noĭ 20 de parale. – Și
măriaș, îm Mold. și
mărieș.mariaș (Dicționaru limbii românești, 1939)2) mariáș n., pl.
urĭ și
e (ung.
márjás, pol.
marjasz, d. fr.
mariage, căsătorie).
Vechĭ. Un joc de cărțĭ. – Și
măriaș (în Mold. și
mărieș) și
mariaj: un as și un mariaj tăĭate (Br.-Voĭn. Vîrcolacul).
mariaș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARIÁȘ (‹
magh.)
s. m. Monedă de argint austriacă, adesea cu efigia Mariei Tereza; a circulat și în Țările Române în
sec. 18 și la începutul
sec. 19.
mariaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mariáș (monedă)
(-ri-aș) s. m.,
pl. mariáși