macabru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MACÁBRU, -Ă, macabri, -e, adj. 1. Care se referă la moarte sau la morți, care amintește de moarte.
2. Care inspiră groază; înfiorător, sinistru. – Din
fr. macabre.macabru (Dicționar de neologisme, 1986)MACÁBRU, -Ă adj. Care amintește de moarte; groaznic; îngrozitor; lugubru. ◊
Dans macabru = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți de toate condițiile și de toate vârstele. [< fr.
macabre].
macabru (Marele dicționar de neologisme, 2000)MACÁBRU, -Ă adj. referitor la moarte, funebru, funerar; (p. ext.) care inspiră groază; lugubru. ♦ dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți. (< fr.
macabre)
macabru (Dicționaru limbii românești, 1939)*macábru, -ă adj. (fr.
macabre, d. vfr.
danse macabré, citit greșit de editorĭ
danse macabre. Macabré e o var. din
Macchabée, Macabeŭ, Macaveĭ, poate numele pictoruluĭ care a pictat întîĭa oară scena alegorică a morților dansînd supt [!] conducerea Morțiĭ).
Horă macabră, hora morților, cum e cea pictată de Holbein († 1543) pe un zid al unuĭ cimitir din Bâle (Basel).
Fig. Funebru, cu morțĭ:
glumă macabră. Adv. În mod macabru:
a glumi macabru.macabru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MACÁBRU, -Ă, macabri, -e, adj. Care se referă la moarte; care inspiră groază; sinistru. –
Fr. macabre.macabru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)macábru (-ca-bru) adj. m.,
pl. macábri; f. macábră, pl. macábremacabru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)macabru (
danț) n. horă infernală jucată de morți de orice vârstă și din toate stările sociale: ea a fost adesea reprodusă de pictori în sec. XV și XVI; tabloul cel mai celebru e cel zugrăvit de Holbein în mănăstirea dominicanilor din Bazel.