mac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul rațelor. – Onomatopee.
mac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAC2, maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă
(Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦
P. restr. Sămânța macului (
1), folosită în alimentație.
2. Compuse:
mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră
(Glaucium corniculatum); (
reg.)
macul-ciorii = zămoșiță. – Din
bg. mak, scr. mak.mac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mac interj. – Imită glasul ratei. Creație expresivă. –
Der. măcăi, vb. (despre rațe, a face mac, mac);
măcăit, s. n. (acțiunea de a măcăi);
măcăială, s. f. Cf. mec, interj. (imită glasul caprei),
der. mecăi, vb. (a behăi), cu
var. mehăi, cf. sl. mekati, germ. meckern.mac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mac (máci), s. m. – Plantă (Papaver somniferum). –
Mr. mac. Sl. makŭ (Miklosich,
Lexicon, 359; Cihac, II, 179; Berneker, II, 10; Conev 47),
cf. bg.,
sb.,
cr.,
slov.,
ceh.,
rut.,
rus. mak (Vasmer, II, 89),
mag. mák.mac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAC (‹
engl.) Prefix de origine celtică, indicând apartenența de clan (fiul lui), care precede multe nume irlandeze și scoțiene, scris uneori cu grafii diferite (Mc, dar și M' sau M).
V. și
Mc.mac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAC (‹
bg., srb.)
s. n. Plantă anuală sau vivace, din familia papaveraceelor, cu tulpină înaltă până la 130 cm, frunze alungit-ovate, sectat-zimțate și flori mari, albe, roz, roșii sau violete (
Papaver somniferum). Se cultivă în Africa de Nord, Australia, Asia Centrală și de Est, Europa, având
c. 100 de specii; în parcuri și grădini se cultivă în scop decorativ. Semințele conțin 45-60% ulei și sunt folosite ca atare în alimentație, industrie, bioterapie; din capsulele imature sau din cojile capsulelor mature se se extrage opiumul. ◊
M. cornut = denumire dată plantelor din genul
Glaucium, familia papaveraceelor, cu latex galben, flori mari, lung pedunculate, galbene și cu fruct cilindric, lung până la 25 cm. Se cultivă în Europa și Asia; în România crește
Glaucium corniculatum, cu flori portocalii roșiatice sau roșii și cu fructe foarte lungi, păroase și
Glaucium flavum, cu flori galbene și fructe fără peri.
M. de munte = endemism din familia papaveraceelor răspândit numai în munții Carpați, pe grohotișuri calcaroase și pe locuri stâncoase, din zonele alpine și subalpine (
Papaver corona-sancti-stephani). Are frunzele simplu-penate, fără peri, dispuse în rozetă, iar florile sunt galbene. Ocrotit prin lege.
Macul ciorii = zămoșiță.
mac (Dicționaru limbii românești, 1939)1) mac m. (vsl.
makŭ [rut. bg. sîrb.
mak, și ngr.
mákos], vgerm.
mâgó, mgerm.
mâhen, ngerm.
mohn; dor.
mákon, at.
mékon). O plantă cu maĭ multe varietățĭ, dintre care cea maĭ cunoscută e cea numită în bot.
papáver somniferum, cu florĭ roșiĭ aprinse, violete, albe și alt-fel. (Din cápsulele eĭ necoapte se extrage pin [!] inciziunĭ opiu. Frunzele eĭ îs narcotice, florile potolitoare și narcotice, ĭar semințele conțin uleĭ și se pun în prăjiturĭ). V.
codeină.mac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MAC1 interj. Cuvânt care imită strigătul rațelor. – Onomatopee.
mac (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MAC2, maci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante, cu floare de obicei roșie și cu semințe uleioase
(Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ Sămânța plantei, folosită în alimentație.
2. Compuse:
mac-cornut = plantă cu flori roșii având la baza fiecărei petale o pată neagră
(Glaucium corniculatum); macul-ciorii = zămoșiță. – Slav (
v. sl. makŭ).
mac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mac1/mac-mác interj.