măricel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. –
Mare1 +
suf. -icel, -icică.măricel (Dicționaru limbii românești, 1939)măricél, -ícă adj., pl.
eĭ, ele (d.
mare).
Fam. Cam mare, destul de mare, puțin maĭ mare:
copiiĭ s´aŭ făcut măriceĭ.măricel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)măricél (rar)
adj. m.,
pl. măricéi; f. măricícă/măriceá, pl. măricélemăricel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)măricel a. cam mare.