abilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABILITÁTE, abilități, s. f. (La
sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie. ♦ (La
pl.) Șmecherii, șiretlicuri. – Din
fr. habileté, lat. habilitas, -atis.abilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)abilitáte s.f.
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (
jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (
pl.) șiretlicuri. (< fr.
habilité, lat.
habilitas)
abilitate (Dicționar de neologisme, 1986)ABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi abil; îndemânare, iscusință; pricepere, dibăcie. ♦ (
La pl.) Șmecherii. [Cf. fr.
habileté, lat.
habilitas].
abilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABILITÁTE, abilități, s. f. (La
sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere. ♦ (La
pl.) Șmecherii. –
Fr. habilité (
lat. lit. habilitas, -atis).
abilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABILITÁTE, abilități, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusință, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri. – Din fr.
habilité, lat.
habilitas, -atis.abilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*abilitáte f. (lat.
habilitas, -átis). Calitatea de a fi abil.
Jur. Aptitudine legală:
abilitate de a moșteni.abilitateabilitáte s.f. 1 (Capacitatea de a acționa cu) agerime, pricepere, iscusință, îndemânare, dibăcie.
Lucrează cu multă abilitate. ♦ (
peior.; la pl.) Șmecherii.
Folosește tot felul de abilități avocățești. 2 (
psih.) Termen care desemnează substratul constituțional sau dobândit al unor însușiri psihice de mare randament de care dispune cineva. • pl.
-ăți. /<fr.
habileté, lat.
habilĭtas, -atis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abilitáte s. f.,
g.-d. art. abilitắții; (deprinderi)
pl. abilitắțiabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abilitate f. dibăcie, îndemânare.